DE-ATÂTA GLAS

De-atâta glas

Mi-am întâlnit sufletul pe o frunză,
îl așeza roua
cu fața către soare,
ca o mirare a vântului, o buburuză
desena pe marginea cerului tău
ultima boare
și ‘ ntâia incercare a primăverii cu fața
spre visare,
spre chemare…

Emoție am tremurat atunci, de-atâta glas
în palma ta,
și inima-mi bătea din roș aprins
spre verde ceas,
când roua devenea ce-a mai rămas
din chip,
un vis de pescăruș uitat pe-o frunză,
cu inimă și zbor
de buburuză…

Camelia-Carmen Stănescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: